Burnout și epuizare profesională
Mulți cred că burnoutul e doar despre oboseală și suprasolicitare. Dar ceea ce se întâmplă într-un burnout este mai complex. Poate apărea atunci când, pentru prea mult timp, felul în care muncim, ne asumăm responsabilitatea și ne folosim resursele devine nesustenabil.
Lucrez cu burnoutul atât în psihoterapie individuală și de grup, cât și prin ateliere și programe pentru organizații, explorând nu doar epuizarea, ci și relația cu munca, limitele, responsabilitatea și posibilitatea de a construi un mod mai sustenabil de a munci și de a trăi.
Cum se manifestă burnoutul
Burnoutul se instalează de obicei treptat. Uneori începe cu perioade în care muncești mai mult, îți asumi tot mai multe responsabilități și continui să funcționezi chiar și atunci când resursele tale încep să scadă.
Pentru o vreme poate părea că totul este încă sub control.În timp, odihna poate să nu mai fie suficientă pentru a te recupera. Poate apărea senzația că trebuie să depui tot mai mult efort pentru lucruri care înainte veneau firesc. Scade energia, devine mai dificil să te concentrezi sau să iei decizii, iar munca poate începe să fie trăită cu iritare, detașare sau pierderea sensului.
Uneori burnoutul se vede tocmai mai greu la oamenii obișnuiți să fie responsabili, implicați și competenți. Ei pot continua mult timp să funcționeze bine în exterior, în timp ce în interior apare tot mai mult sentimentul că nu mai au de unde.
Cum înțeleg eu burnoutul
Burnoutul nu apare doar pentru că muncim prea mult. Uneori problema este volumul de muncă sau un mediu profesional care ne solicită constant mai mult decât putem susține. Alteori, însă, epuizarea spune ceva și despre relația pe care o avem cu propria viață și cu alegerile pe care le facem.
În lucrul meu întâlnesc oameni care au continuat mult timp să fie responsabili, performanți și implicați, dar care, undeva pe parcurs, s-au îndepărtat de ceea ce este important pentru ei. Uneori au urmat o imagine despre cum ar trebui să arate succesul, așteptările familiei sau ale partenerului, comparația cu ceilalți, siguranța financiară ori pur și simplu un drum pe care au pornit cu mult timp în urmă și pe care nu s-au mai oprit să-l chestioneze.
Nu cred că avem cu toții de la început o „busolă interioară” clară pe care apoi o pierdem. Pentru unii oameni, ea trebuie mai întâi descoperită și construită: să înceapă să recunoască ce îi interesează cu adevărat, ce le dă sentimentul de sens, ce îi hrănește și ce fel de viață vor să trăiască.
De aceea, lucrul cu burnoutul nu înseamnă pentru mine doar recuperarea energiei și revenirea la nivelul anterior de funcționare.
Uneori burnoutul poate deveni și un moment în care merită să ne întrebăm: la ce anume încerc să mă întorc? Și este acesta, de fapt, modul în care vreau să continui să muncesc și să trăiesc?
Cum lucrez cu burnoutul
În funcție de situație și de ceea ce ai nevoie, lucrul cu burnoutul poate avea forme diferite. Lucrez cu această temă individual, în grup și în contexte organizaționale.
Psihoterapie individuală
Un spațiu pentru a înțelege ce a dus la epuizare, cum te raportezi la muncă, responsabilitate și propriile limite și ce ar avea nevoie să se schimbe.
Uneori lucrul înseamnă recuperare; alteori, o reconsiderare mai profundă a felului în care vrei să muncești și să trăiești.
Grupuri
În grup, experiența burnoutului poate fi explorată împreună cu oameni care trec prin procese similare.
Lucrul cu ceilalți ajută atât la recunoașterea propriilor tipare, cât și la descoperirea unor perspective, resurse și moduri diferite de a răspunde dificultăților.
Organizații
Ateliere și programe pentru echipe și profesioniști, orientate spre înțelegerea burnoutului, prevenție și construirea unor practici de lucru mai sustenabile. Aici putem privi nu doar responsabilitatea individuală, ci și felul în care cultura, relațiile și condițiile de muncă contribuie la epuizare.